Abstracțiunea selectivă

Abstracțiunea selectivă, cunoscută și sub denumirea de "filtrare negativă", reprezintă o distorsiune cognitivă prin care atenția este concentrată exclusiv asupra aspectelor negative ale unei situații, ignorând sau minimalizând elementele pozitive. Această focalizare disproporționată poate altera percepția realității, amplifica stresul emoțional și submina încrederea de sine. De exemplu, imaginează-ți că ai susținut o prezentare la serviciu și primești mai multe aprecieri pentru claritatea expunerii și conținutul solid, dar un coleg face o observație minoră despre un aspect tehnic. Persoana afectată de abstracțiunea selectivă se va concentra exclusiv pe acea observație, ignorând laudele și feedback-ul pozitiv. În percepția sa, prezentarea a fost un eșec total, deși, obiectiv, a fost un succes.

Această distorsiune nu se limitează la viața profesională. În relații, un gest minor de neatenție din partea partenerului poate eclipseze luni de comportamente afectuoase, ducând la interpretări exagerat negative: "Dacă a uitat să-mi răspundă la mesaj azi, înseamnă că nu-i pasă de mine". La nivel personal, un student care primește o notă bună, dar cu o mică greșeală, poate simți că a eșuat complet, ignorând performanța generală.

Din perspectivă psihologică, abstracțiunea selectivă se bazează pe o atenție disfuncțională și pe pattern-uri cognitive automate. Aceasta este strâns legată de perfecționismul maladaptativ, autocritica excesivă și tulburările afective, în special depresia. Studiile arată că persoanele cu depresie sau anxietate tind să filtreze experiențele printr-un "filtru negativ", păstrând doar dovezile care confirmă convingerile lor disfuncționale despre sine, lume și viitor (Beck, 2008).

La nivel neurobiologic, această distorsiune implică hiperactivarea structurilor limbice, cum ar fi amigdala, și o reglare insuficientă de către cortexul prefrontal medial, care facilitează evaluarea obiectivă și integrarea informațiilor pozitive. Această combinație explică de ce oamenii cu abstracțiune selectivă rămân blocați pe detaliile negative, chiar și în prezența dovezilor clare care le contrazic percepția (Davidson et al., 2000).

Abstracțiunea selectivă se manifestă în numeroase scenarii cotidiene:

• La serviciu: după o evaluare pozitivă, un mic comentariu critic devine centrul atenției, iar întreaga performanță este percepută ca insuficientă.

• În relații: ignorarea mesajelor afectuoase și focalizarea pe gesturi percepute ca negative creează conflicte inutile și tensiune emoțională.

• În viața personală: concentrarea pe eșecuri minore în hobby-uri sau proiecte personale poate descuraja încercările viitoare și reduce motivația.

• Autoevaluarea: un singur gând negativ sau o greșeală devine o dovadă a propriei inadecvări, în timp ce succesele și progresele sunt ignorate.

Intervențiile psihologice urmăresc echilibrarea percepției și integrarea informațiilor pozitive, astfel încât individul să obțină o vedere mai realistă a realității. Tehnici eficiente includ:

• Restructurarea cognitivă – identificarea gândurilor distorsionate și examinarea dovezilor care le contrazic. De exemplu, după ce detectezi că te concentrezi doar pe un comentariu negativ, poți lista toate aspectele pozitive ale situației.

• Exerciții de "recunoaștere a pozitivului" – notarea zilnică a evenimentelor și realizărilor pozitive pentru a contracara filtrarea negativă.

• Mindfulness și conștientizarea gândurilor – observarea și separarea gândurilor negative fără a le lua automat drept adevăr absolut.

• Terapia prin expunere la ambiguitate – confruntarea cu situații care nu sunt perfect albe sau negre, pentru a dezvolta flexibilitate cognitivă.

În concluzie, abstracțiunea selectivă ne învață cât de ușor mintea poate fi păcălită de propria atenție. Focalizarea exclusivă pe negativ creează o realitate subiectivă distorsionată, amplificând stresul, anxietatea și autocritica. Prin conștientizare, intervenții cognitive și dezvoltarea compasiunii de sine, este posibil să recâștigăm o perspectivă echilibrată, să recunoaștem complexitatea experiențelor și să trăim mai liber de umbrele filtrului negativ.

📚 Referințe:

• Beck, A. T. (2008). The evolution of the cognitive model of depression and its neurobiological correlates. American Journal of Psychiatry, 165(8), 969–977.

• Davidson, R. J., Jackson, D. C., & Kalin, N. H. (2000). Emotion, plasticity, context, and regulation: Perspectives from affective neuroscience. Psychological Bulletin, 126(6), 890–909.

• Burns, D. D. (1980). Feeling Good: The New Mood Therapy. William Morrow.