Burnout
Într-o lume în care ritmul accelerat a devenit "normalitatea" de zi cu zi, burnout-ul nu mai este un caz izolat, ci o realitate tot mai frecvent întâlnită. Conceptul a fost introdus pentru prima dată în anii '70, de psihologul Herbert Freudenberger, care descria această stare ca pe o epuizare profundă, legată în special de mediul profesional
De atunci, numeroase studii au confirmat că burnout-ul este mult mai mult decât o simplă oboseală trecătoare. O meta-analiză realizată de Salvagioni și colaboratorii (2017) arată că sindromul se asociază nu doar cu scăderea performanței la locul de muncă, ci și cu probleme serioase de sănătate – de la tulburări cardiovasculare și insomnie, până la depresie și tulburări anxioase.
În 2019, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a făcut un pas important, incluzând burnout-ul în Clasificarea Internațională a Bolilor (ICD-11) și definindu-l ca un "sindrom rezultat din stres cronic la locul de muncă, care nu a fost gestionat eficient".
Cum deosebim burnout-ul de stres sau depresie?
Este important să facem distincția între burnout, stres și depresie, pentru că de multe ori termenii sunt confundați. OMS subliniază că burnout-ul este specific contextului profesional și nu trebuie confundat nici cu stresul general, nici cu depresia.
Stresul este o reacție normală la presiuni sau cerințe, poate fi intens, dar de regulă este temporar.
Burnout-ul apare atunci când stresul devine cronic, în special la locul de muncă, ducând la epuizare emoțională, mentală și fizică.
Depresia este o tulburare psihică distinctă, caracterizată prin tristețe persistentă, pierderea interesului și dificultăți în funcționarea cotidiană.
Cercetările arată că stresul are mai mult o componentă de "suprasolicitare temporară", în timp ce burnout-ul implică consum pe termen lung al resurselor psihice (Maslach & Leiter, 2016). Depresia, în schimb, poate apărea și în afara muncii, având cauze biologice, genetice sau traumatice.
Cele trei dimensiuni ale burnout-ului
Specialiștii urmăresc trei manifestări majore ale sindromului (Maslach, 2001):
Epuizarea emoțională – oboseală intensă, sentimentul de a fi copleșit și lipsa energiei pentru activitățile zilnice.
Depersonalizarea – atitudine cinică sau detașată față de colegi, clienți sau muncă.
Scăderea eficienței profesionale – senzația că performanța este slabă și că munca nu are impact real.
Acestea nu apar brusc, ci se instalează treptat, pe fondul stresului prelungit și al lipsei resurselor de adaptare.
Cauzele burnout-ului în mediul profesional
Burnout-ul este rezultatul unui dezechilibru între cerințele mari și resursele reduse. Printre cauzele frecvente se numără:
Suprasolicitarea – multe sarcini, prea puțin timp și personal insuficient.
Lipsa feedbackului – munca depusă nu este recunoscută sau apreciată, ceea ce duce la pierderea sensului.
Relații tensionate la locul de muncă – lipsa sprijinului din partea echipei sau un climat conflictual cresc semnificativ riscul de epuizare.
Lipsa controlului asupra deciziilor sau modului de lucru.
Sentimentul de inechitate – când regulile nu se aplică echitabil sau tratamentele diferă între angajați.
Pierdea sensului muncii – atunci când ceea ce faci nu mai pare să aibă valoare sau impact.
Studiile arată că sprijinul social la locul de muncă are un efect protector semnificativ (Schaufeli & Bakker, 2004), în timp ce lipsa lui accelerează instalarea burnout-ului.
Cine este mai vulnerabil la burnout?
Deși oricine poate experimenta burnout, anumite tipuri de personalitate sunt mai expuse:
Perfecționistul – urmărește standarde imposibil de atins, rămânând mereu cu impresia că "se putea mai bine".
"People pleaser"-ul – evită să spună "nu", ia prea multe sarcini și se consumă pentru a-i mulțumi pe ceilalți.
Pesimistul sau anxiosul – se concentrează constant pe ce ar putea merge prost, menținându-se într-o tensiune continuă.
Controlorul – nu delegă sarcini și încearcă să gestioneze totul singur.
Workaholicul și supraperformerul – trăiesc pentru muncă, dar motivațiile diferă: primul caută ocupație constantă, al doilea recunoaștere prin performanță.
Aceste tipare nu sunt "probleme" în sine, dar, fără echilibru, devin factori de risc pentru epuizare.
Simptomele burnout-ului
Burnout-ul se manifestă pe mai multe planuri:
Comportamental: retragere socială, procrastinare, absenteism, scăderea randamentului.
Cognitiv: dificultăți de concentrare, probleme de memorie, gândire negativă.
Emoțional: anxietate, iritabilitate, cinism, pierderea satisfacției profesionale, stima de sine scăzută.
Somatic: dureri de cap, tensiune musculară, tulburări de somn, oboseală cronică, probleme digestive.
Recunoașterea timpurie a acestor semne este crucială pentru prevenirea agravării.
Cum putem preveni și gestiona burnout-ul?
Conștientizarea este primul pas. Întrebarea "Cum mă simt, de fapt?" poate deschide drumul spre schimbare.
Printre metodele validate științific se numără:
Activitatea fizică – reduce nivelul de stres și îmbunătățește sănătatea mentală.
Respirația conștientă – câteva minute de respirație lentă și profundă activează mecanismele de relaxare.
Relaxarea musculară progresivă – tehnică ce reduce tensiunea din corp și anxietatea.
Timp petrecut în natură – chiar și 20 de minute pot avea efect calmant.
Evitarea multitasking-ului – lucrul pe rând la sarcini crește eficiența și reduce presiunea.
Hobby-urile și râsul – factori simpli, dar puternici, de echilibru emoțional.
Când burnout-ul este deja instalat, pot fi utile și:
Stabilirea de limite clare și învățarea de a spune "nu".
Concediu real de odihnă, nu doar zile libere încărcate de alte responsabilități.
Autocompasiune – a înțelege că nu putem performa mereu la maximum.
Terapia psihologică – cercetările arată că sprijinul psihologic este una dintre cele mai eficiente modalități de recuperare (Awa et al., 2010).
Exercițiu de autoreflecție
Te invit să îți notezi, pentru o zi obișnuită, activitățile pe care le faci de dimineață până seara. Apoi, reflectează la:
Ce îți aduce bucurie și energie?
Ce te consumă și îți provoacă stres?
Unde poți introduce mici pauze sau schimbări benefice?
Alege 1-2 gesturi mici pe care să le integrezi zilnic – o plimbare, o pauză fără telefon, o conversație plăcută. Schimbările mici, dar consecvente, creează diferența pe termen lung.
În loc de concluzie
Burnout-ul nu este un semn de slăbiciune, ci un semnal de alarmă al corpului și minții. Recunoașterea simptomelor și căutarea de sprijin sunt pași importanți către echilibru.
Dacă simți că te regăsești în ceea ce ai citit, nu ezita să cauți ajutor. Un psiholog clinician te poate ghida în a înțelege mai bine cauzele burnout-ului și în a găsi soluții adaptate pentru tine.
🌱 Amintește-ți: nu ești singur în această experiență, iar schimbarea începe cu pași mici și constanți spre tine.
Note bibliografice:
Maslach, C. & Leiter, M. P. (2016). Burnout: A multidimensional perspective.
Salvagioni, D. A. J., et al. (2017). Burnout syndrome and health outcomes: A systematic review.
Schaufeli, W., & Bakker, A. (2004). Job demands, job resources, and burnout.
Awa, W. L., et al. (2010). Burnout prevention: A review of intervention programs.