Tulburarea cu perturbare afectivă de tip disruptiv
Imaginează-ți un copil care, la cea mai mică frustrare, reacționează cu o intensitate uriașă: țipete, plâns, aruncarea obiectelor, cuvinte grele. Aceste episoade nu apar o dată la câteva luni, ci de mai multe ori pe săptămână, iar între ele, copilul nu revine la starea de calm, ci rămâne iritat, nemulțumit și tensionat aproape în permanență. Aceasta este realitatea copiilor care suferă de tulburare cu perturbare afectivă de tip disruptiv, o afecțiune descrisă în DSM-5, încadrată în categoria tulburărilor depresive.
Cum se manifestă tulburarea cu perturbare afectivă de tip disruptiv?
DSM-5 descrie această tulburare prin câteva elemente esențiale:
-
Accese colerice frecvente și intense – apar, în medie, de trei sau mai multe ori pe săptămână, sunt disproporționate față de situație și nu corespund nivelului de dezvoltare al copilului.
-
Iritabilitate constantă între crize – copilul cu tulburare cu perturbare afectivă de tip disruptiv pare mereu nervos sau frustrat, chiar și atunci când nu există un motiv evident.
-
Simptome de lungă durată – aceste comportamente persistă de cel puțin 12 luni, fără perioade mai lungi de câteva săptămâni de calm.
-
Prezență în mai multe medii – problemele nu apar doar acasă, ci și la școală, în parc, la activități, adică în cel puțin două contexte diferite.
-
Debutul – primele semne apar înainte de vârsta de 10 ani, iar diagnosticul nu se pune înainte de 6 ani și nici după 18 ani.
De ce nu este doar "comportament dificil"?
Mulți părinți se întreabă dacă nu cumva aceste reacții fac parte din "personalitatea" copilului sau dacă nu sunt doar rezultatul unei educații mai permisive. Tulburarea cu perturbare afectivă de tip disruptiv este însă mai mult decât atât. Ea indică dificultăți reale de reglare emoțională și răspuns exagerat la frustrări minore, ceea ce afectează calitatea vieții copilului și a familiei.
Un copil cu tulburare cu perturbare afectivă de tip disruptiv poate avea dificultăți în a-și face prieteni, poate fi sancționat des la școală și poate trăi un nivel ridicat de stres zilnic. În plus, studiile arată că, în lipsa intervenției, acești copii au un risc mai mare de a dezvolta tulburări de anxietate sau depresie la adolescență și vârsta adultă.
Ce cauze pot fi implicate?
Cercetările nu au identificat o singură cauză, dar specialiștii consideră că tulburarea cu perturbare afectivă de tip disruptiv este rezultatul unei combinații de factori:
-
Genetici: predispoziție moștenită pentru dificultăți de reglare emoțională.
-
Neurobiologici: dezechilibre în chimia creierului și în funcționarea zonelor responsabile de controlul emoțiilor.
-
De mediu: experiențe timpurii dificile, expunere la stres cronic sau lipsa unor modele sănătoase de gestionare a emoțiilor.
Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul nu se pune pe baza unei singure întâlniri sau doar din relatarea părinților. Un psiholog clinician sau un psihiatru de copii va face o evaluare detaliată, care poate include:
-
interviuri cu părinții și copilul;
-
chestionare și scale de evaluare;
-
observație comportamentală în diferite contexte;
-
excluderea altor tulburări care ar putea explica simptomele.
Cum se tratează?
Tratamentul pentru tulburarea cu perturbare afectivă de tip disruptiv este, de obicei, complex și adaptat fiecărui copil:
-
Terapie cognitiv-comportamentală adaptată vârstei ajută copilul să recunoască emoțiile, să găsească modalități sănătoase de exprimare și să învețe tehnici de calmare.
-
Training pentru părinți, învățarea unor strategii eficiente de gestionare a crizelor și reducerea escaladării conflictelor.
-
Intervenții școlare, colaborarea cu profesorii pentru a crea un mediu predictibil și structurat.
-
Medicație, în unele cazuri, sub supravegherea unui medic psihiatru, pentru reducerea iritabilității și reglarea dispoziției.
Mesaj pentru părinți
Dacă bănuiești că un copil apropiat ție ar putea avea tulburare cu perturbare afectivă de tip disruptiv, caută sprijin specializat cât mai devreme. Nu este vina ta și nu este vina copilului. Este o provocare reală, dar cu ajutorul potrivit, copilul poate învăța să-și gestioneze emoțiile și să-și construiască relații mai sănătoase.